Infinit

Da-mi morfina sa nu mai simt nimic si tot ce e in jur sa dispara. Sa mor fericita ca te-am vazut si bolnava de atata iubire consumata pe nimic. Ca nervi nu mai am si totul e fad. Lumina palpaie si sunt sigura ca trebuie sa plec odata. Sa parasesc aceasta lume, caci nu mai cred in nimic. Toate credintele si sperantele mele au disparut. Iar un om fara sperante nu mai are pentru ce trai. As trai pentru tine, dar cu ce folos, cand eu traiesc prin tine nu pentru tne? Sunt sigura ca daca as disparea nimeni nu si-ar da seama, caci de mult sunt plecata. Sufletul meu e pierdut si vreau sa-l regasesc. Si nu e vina ta , pur si simplu eu nu mai exist. Corpul meu plange de durere si dor ca tot ce a avut odata s-a dus. Lumea s-a sfasiat. Si stiam ca nu e bine sa traiesti din sperante. E ca si cum ai trai in minciuna daca ai sperante. Stii ca niciodata nu o sa se intample ce speri , dar iti place sa traiesti in agonie. Sa vezi cum te tarasti pe jos de durere si frig. Caci inima nu iti mai bate de ceva timp incoace. Trebuie sa traiesti vesnic intr-o dubla personalitate iar eu m-am saturat sa traiesc asa. Vreau sa-mi las sufletul liber sa-si gaseasca pacea de care are nevoie. Chiar daca o gaseste la tine. Nu vreau sa ma vezi asa pierduta fara nimic. Tigarile ard aiurea pe jos, fumul lor ma inneaca si sunt sigura ca ar trebui sa ma fortez sa respir. Dar viata e un nimic. Urasc sperantele si tot ce presupun ele.