Infinit

Da-mi morfina sa nu mai simt nimic si tot ce e in jur sa dispara. Sa mor fericita ca te-am vazut si bolnava de atata iubire consumata pe nimic. Ca nervi nu mai am si totul e fad. Lumina palpaie si sunt sigura ca trebuie sa plec odata. Sa parasesc aceasta lume, caci nu mai cred in nimic. Toate credintele si sperantele mele au disparut. Iar un om fara sperante nu mai are pentru ce trai. As trai pentru tine, dar cu ce folos, cand eu traiesc prin tine nu pentru tne? Sunt sigura ca daca as disparea nimeni nu si-ar da seama, caci de mult sunt plecata. Sufletul meu e pierdut si vreau sa-l regasesc. Si nu e vina ta , pur si simplu eu nu mai exist. Corpul meu plange de durere si dor ca tot ce a avut odata s-a dus. Lumea s-a sfasiat. Si stiam ca nu e bine sa traiesti din sperante. E ca si cum ai trai in minciuna daca ai sperante. Stii ca niciodata nu o sa se intample ce speri , dar iti place sa traiesti in agonie. Sa vezi cum te tarasti pe jos de durere si frig. Caci inima nu iti mai bate de ceva timp incoace. Trebuie sa traiesti vesnic intr-o dubla personalitate iar eu m-am saturat sa traiesc asa. Vreau sa-mi las sufletul liber sa-si gaseasca pacea de care are nevoie. Chiar daca o gaseste la tine. Nu vreau sa ma vezi asa pierduta fara nimic. Tigarile ard aiurea pe jos, fumul lor ma inneaca si sunt sigura ca ar trebui sa ma fortez sa respir. Dar viata e un nimic. Urasc sperantele si tot ce presupun ele.

De ce tac pietrele ?

Nu te-ai saturat doar sa visezi si sa nu se indeplineasca nimic ? Nu te-ai plictisit de viata pe care o duci? Zilnic ajungi acasa , arunci cheile pe masa , deschizi frigiderul poate iti iei o bere,apoi aprinzi televizorul sau computerul , intepenesti ore intregi in fata lor , traind viata altor persoane. Nimic nou , aceeasi rutina jalnica de care nu vrei sa scapi. Esti atat de indiferent cu tot ce te inconjoara incat ma faci sa ma simt scarbita de tine . La indiferenta ta, chiar nu exista antidot. Iesi putin afara , asculta natura. Te-ai gandit vreodata , de exemplu , de ce tac pietrele? Mie imi place sa-mi creez o lume diferita, departe de agitatia lumii. O lume unde ma pot refugia atunci cand imi e greu. Si te mai creez pe tine , iubitul perfect , neexistent in lumea mea reala . Astfel , avem o lume unde suntem numai noi doi , ah , si marea . Iar valurile ei se sparg in pietrele de pe mal si ne trezesc din visare . Sti tu , cum visam noi cu ochii larg deschisi la lumea noastra , perfecta , ascunsa , misterioasa , dar ireala , iubitule , ireala . Iar martorele iubirii noastre sunt stelele , marea , pietrele si ele la fel de perfecte . Sunetul valurilor ce se izbesc de pietre se contopeste cu misterul noptii. Stiu, si tu ai impresia ca pietrele vor sa ne spuna ceva . Parca vor sa fie partase la iubirea noastra si prin cuvinte. Dar, iubitule , pietrele nu vorbesc indiferent in ce lume am fi. Insa mie nu-mi pare rau ! Eu le prefer asa tacute cum sunt. Le consider niste observatori. Ne privesc pe noi , iubitule , cum stam imbratisati pe plaja de atatea si atatea mii de ori, si certurile si saruturile si noptile de dragoste. Si pastreaza amintirile noastre bine ascunse. Nu e nevoie sa vorbeasca, nu avem nevoie de cuvinte. Ne sustin si ne asculta prin misterul si linistea lor eterna. De aceea nu e nevoie ca pietrele sa vorbeasca. Pentru ca daca ar vorbi , iubitule , lumea noastra ar disparea. Iarta-ma ca am uitat cum sa iubesc !

I hope you find it what are you looking for.

,, Am crezut ca intr-o zi buzduganul va lovi in usa mea, si am sa ies sa te imbratisez".
N-ai venit sa ma vezi, ai venit sa-ti iei inapoi visele, gandurile , amintirile. Am incercat sa te impiedic , ,, dar nimeni nu mai lupta Fat-Frumos".
,, Iti iau amintirile ca sa poti uita. ca sa treci peste.". ,, Dar nu vreau!".Ea fuge in pod, unde, pitit ,, sta ursuletul carn , ieri mult iubit" , il strange in brate si incepe sa planga.Chipul ei frumos ,alb, ochii sai caprui, erau acoperiti de un voal de tristete impodobit cu lacrimi.Nu vrea sa mai vada sau sa mai auda nimic! pe IPod ruleaza la nesfarsit melodia lor.Poza de pe telefon n-o poate sterge.E rupta de realitate, o inteleg.

Postarea e neterminata! Nu are nimic special, nu e frumoasa!
Am simtit ca am nevoie sa ma retrag pentru cateva momente spre scriere.

Merry Christmas!

Merry Christmas!
Coca-Cola iti ureaza!:>

Poveste

Povestea lor incepe cam asa: doi copii, se iubeau, nu aveau mai mult de 13 ani.Stateau intr-un cartier rau famat;beau, fumau,umblau in gasti cu tipi mai mari.Le era bine.Dar pana-ntr-o zi cand parintii fetei s'au hotarat sa se mute.Fata s-a rugat , si s-a rugat de paintii ei sa nu plece, sa nu se mute, dar degeaba, faptul era consumat, ea se muta, nu mai avea ce sa faca.Primul gand al fetei a fost la iubitul ei, nici nu stia cum sa'i spuna.
Se vedea pe ea ca are ceva...baiatul stia ca iubita lui a patit ceva, inima ii spunea.Asa ca a intrebat-o:
-Ce ai?Ce e cu tine?
Fata s-a uitat in ochii lui si-a apucat-o plansu'.
-Stii..[facu o pauza sa'si stearga lacrimile]..eu...eu ma mut!
A urmat o pauza lunga...copiii stand imbratisati macar cateva clipe.Apoi baiatul rupe tacerea:
-Stii...nu poate fi atat de rau.Adica nu poti pleca asa de departe.Si pana la urma unde te muti??
-Franta!Plec in Franta!
Glasul fetei se stingea, si lacrimile'i curgeau pe fata.Baiatu' vru sa-i spuna ceva, dar fata-i acoperii gura cu buzele sale.S'au retras intr-un colt, nu vroiau sa le vada si ceilalti durerea, vroiau macar pentru o clipa sa fie numai ei doi.
Ziua plecarii venii.Ea...el...niciunul nu era pregatit sa-si spuna,,Adio".El s'a dus s'o vada pentru ultima oara pe iubita sa.
Trenul spre Bucuresti era gata de plecare.Fata se urca in el,plangand,Iar baiatul fugea dupa el,spunandu'i fetei ca o iubeste.A ramas singur pe peronul I,GAra Brasov.
De atunci in fiecare an, pe data de 14.09,baiatul bantuie peronul I al Garii Brasov, sperand ca intr-o zi , ea se va intoarce.

haha:))

Deci s-a intamplat in ora de germana..nu stiu de ce, da' toate povestile funny se intampla in orele de germana=))...ma rog.asa..intamplarea s'a intamplat mai demult:))
deci cum spuneam eram in ora de germana, si era al naibii de plictisitoare:)).si ce ne'am gandit noi(Sika, eu si Sabinuca).sa aruncam cu bilute de hartie in rosca, victor si tanasie:)).bun si dai si lupta,astia ripostau:)).binenteles ca de la noi au pornit si bancile din spate adica seby, flavia, bia, coco, andrea, laura si ana:)).Frank nu putea sa ramana deoparte :))asa ca s'a apucat sa faca avioane din hartie:))si unu o ajuns la Sika:)), care a vrut sa'l dea in spate, da asa bine la dat incat s'a infipt in capu lu iulia=))=))(are paru cret).eu cu sika radeam si ne tineam de burta=))si nu mai puteam:))si de atata ras eu am cazut in genunchi sub banca:))se uita sika la mine:da ce faci acolo? eu: am cazut de ras=))ma dor genunchi:))..a inceput sa rada=))si radeam si eram sub banca si ma tineam de burta si radeam.Profa: ce faceti copii?vai da ce mizerie ati facut:))noi:stragem=))
a fost cea mai tare ora de germana:))

:))

Deci asa:))...era unul din momentele alea plictisitoare , cand pur si simplu nu aveam ce face:))asa ca am stat pe mess...singura persoana cu care m'am gandit sa vorbesc din toata lista, a fost un bun prieten Pintea:"> >:D<, asa ca l'am intrebat ce face si a zis ca isi face tema la mate.CAH!X(:)), asa..si dupaia a zis ca ii e lene si se plictiseste, cum faceam si eu:D.Asa si...avea un status ciudat/:), in rusa:>b-)...si l'am intrebat ce inseamna, si el s'a facut ca ploua cu covrigi:))bine pana la urma mi'a zis el acolo nu stiu ce:))
Asa, si mi-a dat sa scriu pana vine el de la plimbarea cu catelul, ceva pe blog:>ca sa citeascab-), si uite ca am scris,:))

Cristiii>:D<(Pintea:>, ca sa stiti ca dupaia incepeti cu intrebari de genu:,,care cristii?":))si o sa imi fie lene sa va raspund, b-) )